Luxul oriental

“Urmează Calea şi nu pe Principe, supune-te datoriei morale şi nu tatălui tău.” – E un dicton chinezesc, din secolul III, înaintea erei noastre.

Am început de curând să citesc despre China clasică şi mă gândesc ce mult timp a trecut fără să ştiu unele lucruri. Fără să ştim lucruri în general. Adică ei aveau o Cale cu mult înainte ca noi să ne găsim divinitatea şi s-o batem în cuie.

E o diferenţă esenţială între bine-corect şi bine-comod, pe care cred că ei o intuiau perfect. Iar apoi făceau deliberat alegerile pe care ceilalţi le făceau din ignoranţă. E un lux oriental.

Şi mi-am adus aminte de “Împărăteasa mătăsii”, un roman pe care l-am citit în facultate. Atunci mi s-a părut ridicol de explicit. Religia şi conflictele politice, simplificate la extrem, iar în paralel sexualitatea şi orgiile cenzurate naiv de metafore inocente. Semăna cu un abecedar, unul obscen, numai bun de poştit într-un amfiteatru aproape gol.

Erau şi nuferi şi sânge şi mătase şi spasme. Cel mai probabil, n-am înţeles nimic din ce voia să spună.

© 2012 – 2018, Gabriela Tănase. All rights reserved. On republishing this post, you must provide a link to the original post.