Pe bulevard

Prima dată am ascultat melodia asta la telefon. Chiar într-o iarna rece. Cu răsuflarea tăiată, cu întreruperi din motive tehnice, cu privirea pierdută în peisajul meu strâmt de la geamul din bucătărie. Nu se vede cât aş vrea eu să se vadă pentru că stau la parter şi am în faţă un bloc de zece etaje. Dar mă salvează de fiecare dată felinarul cu lumină portocalie care aprinde paradoxal zăpada.

Ţineam genunchii lipiţi de calorifer şi coatele rezemate pe marginea pervazului. Iar acest anonim se auzea cântând în surdină din nişte boxe de departe. Avea ceva bizar de simplu care ajungea la mine firesc și natural. Ca fulgii de zăpadă care ajung pe asfalt, garduri sau parbrize.

Nu ştiu câţi oameni fac plimbări de felul ăsta pe bulevard. Dar ştiu că toţi avem un bulevard al nostru intim. Un “bulevard” cu soare cald, cu bănci solitare, cu lumini de seară, cu hohote de râs.

© 2011 – 2018, Gabriela Tănase. All rights reserved. On republishing this post, you must provide a link to the original post.