Scriitor pervers şi (ne)bun

Henry-Miller

Una dintre femeile lui miller are drept animal de casă o stea neagră spânzurată de tavan. O stea malefică şi rece şi frumoasă ca stăpâna ei. O stea care arde şi se gudură ca un câine, iar pe el asta îl înnebuneşte, evident, pentru că uneori oamenii sunt geloşi pe animalele de companie, nu invers.

Şi nu-i lucru uşor să ai o stea neagră care ţi se rostogoleşte pe tavan de câte ori o scapi din lesă. Pe a mea am primit-o acum vreun an, când nu ştiam ce are el de gând. O stea e bună la casa omului, mi-a zis. Face lumină, căldură… dacă e nevoie, face şi răcoare. Mie mi-a făcut mai mult răcoare.

Evident că la început dogorea şi el s-a distrat copios cât a ţinut. Dar după trei luni de primavară spumoasă, a venit o vară rece cu ceaţă şi brumă. Steaua s-a posomorât şi ea şi curând a început să muşte. O stea cu ifose şi straturi subţiri de gheaţă. Iar el – linişte. Deplină linişte.

Eu atât îţi spun: vino şi ia-ţi steaua înapoi.

© 2013 – 2018, Gabriela Tănase. All rights reserved. On republishing this post, you must provide a link to the original post.