🌊 VALURI 🌊

Plutesc în magneziu cald şi lichid
Un corp dezbrăcat, absent, translucid
Pe pielea goală simt bezna totală
Vapori de supă primordială
Mă gâdilă peste tot în timp ce mă topesc
Alunec în spatiu, devin corp ceresc.
Strălucesc. În sfârşit am o stare de bine
Mă uit fascinată în gol până când…
golul se uită în mine.
Vede. Ştie.
Am o rană secretă care sângerează fosforescent.

Suntem în bucătărie pe întuneric
Ne-am certat ca în filme
Dar mult mai rău pentru că nu există regizor
Sau cineva care să îmi aranjeze faţa umflată de plâns
Îşi pune capul în capul pieptului meu, acolo unde e soarele
Şi mă strânge tare, ceva se sparge, eu ramân acolo
Zâmbind.
Expiră cerculeţe perfecte când fumează un cui
Despre mine spune că
Sunt aşa nesigură când fumez
Hainele mele nu mi se potrivesc
N-am un ritm al meu
Când alerg după el
În parc sau în relaţie.
Stăm în pat cu orele şi ne gâdilăm
E o activitate importantă, reconfortantă
Să râzi atât, să ştii exact unde să apeşi, exact cât de tare
Între îmi place şi doare
E-o singură mişcare.
De cele mai multe ori simt durere
Închid ochii: abis, buze moi, miere
Vreau să mă prefac, dar mâinile, picioarele şi muschii sunt împotriva mea
Şi oricum el ştie tot
Se opreşte, se uită la mine, ca la un obiect
care nu funcţionează corect
Mai încearcă o dată
Ca niciodată
Dar nu merge, pentru că eu sunt altfel de fată
Răman crispată
Şi lacrimile se preling sincere şi clocotite ca frustrarea din noi.
Desfacem capsulele colorate şi moi
Praful se dizolvă în apă plată
Realitatea devine pufoasă cu noi în ea
Ne răsturnăm pe pat, cu capul în jos
Totul e mai intens – culori, gust, miros
De abia acum suntem unul
Când suntem în afara noastră
Drogul iubirii, pupile dilatate
Căldură, calm, hormoni, eternitate
Magia noastră durează o noapte.

Plutesc în magneziu cald şi lichid
Un corp delicat, luminous, aburind.
Am o durere care pulsează
În piscina albastră cu zero gravitaţie
Tot ce-am trăit cu el e real? Sau e halucinaţie?
Mă doare, pentru că mi-a crescut al treilea ochi
şi am o stare…
Ca şi cum gândurile viitoare
Fuseseră tot timpul prezente în capul meu
Şi pot să vad clar pe tavan
printre steluţe crepusculare
Numele cărtii mele nescrise.

O să fiu prima, nu în top trei, nici măcar a doua
Când mă vede, o să se oprească din tot ce face
Ca să se uite la rochia mea şi cum mă mişc în ea
O să aibă vise cu mine
Şi insomnii tot cu mine.
O să mă ţină de mână în aglomeraţii
În galaxii şi constelaţii
Atent să nu ne pierdem unul de altul
Iar eu, aiurită şi puţin egoistă, de abia o să observ.

© 2020 – 2021, Gabrielesque (Gabriela V.). All rights reserved. On republishing this post, you must provide a link to the original post.